din această cursă

din această cursă

Posted on May 08th, 2014

hîrtie cu numele şi afacerile sale, nici pînă în ziua de azi nimeni nu ştie cine este şi ce învîrteşte în realitate acest om.
Toate posibilităţile par a fi deschise, şi-n mod special în Austria bîntuie de cîţiva ani un adevărat război religios în jurul lui.
Paleta opiniilor porneşte de la a fi un om de afaceri serios şi plin de succese, ce promovează şi conduce proiecte majore internaţionale, a căror importanţă economică nu poate fi trecută cu vederea, pînă la acel brutal traficant de arme, care apare în fişele serviciilor secrete occidentale drept un spion bine camuflat; de la artistul sensibil, plin de creativitate, ale cărui idei geniale şi ocazional excentrice, l-au făcut să devină inevitabil, duşmanul „ne-semnificativ“, pînă la escrocul şi şarlatanul fără scrupule, pentru care viaţa omenească nu are nici o valoare.
Este cunoscut drept un chefliu cu prieteni puternici. High-life-ul internaţional l-a taxat dintotdeauna drept un nebun — şi era sufletul petrecerilor. Artiştii şi intelectualii îl iubeau, „snobii" îi lăudau „creaţia", iar oamenii de rînd se arătau entuziasmaţi de fantastica sa fantezie.
Din cercul său de prieteni fac parte, printre alţii, pictorul Frie-densreich Hundertwasser, „poetul" vienez Franz (Andre) Heller, precum şi Niki Lauda, idolul austriac al renumitei Formula I.
Dar şi persoane de vîrf din economie, cum ar fi Otto Wolf von Amerongen, preşedintele lui Deutschen INDUSTRIE — şi Han-delstages, ca şi alte persoane influente se bucurau a face parte din
cercul său de prieteni: De la Hans Dichand co-proprietarul lui Kronen-Zeitung, pînă la Thaddăus „Teddy“ Podgorski, urmaşul lui Gerd Bachers, Directorul General al Radioului şi TV-ului austriac (ORF).
Udo Proksch masează în jurul său şi potentaţi din rîndul politicienilor interni. Bruno Kreisky s-a lăsat cîndva propus de el ca ministru şi a acceptat să-i finanţeze propaganda electorală. Ocazional Proksch, îl mai ajuta la guvernare şi-l însoţea pe şeful statului austriac, atunci cînd acesta făcea vizite în străinătate.
Ceva mai tîrziu, i-a propus lui Kreisky drept urmaş în funcţia de cancelar, pe ghinionistul de Fred Sinowatz, şi bineînţeles este în bune relaţii cu actualul Cancelar, Franz Vranitzky.
Multor alţi membri ai conducerii şi politicieni de răsunet el li se adresează la persoana întîi, de la fostul ministru de interne Karl Blecha şi primarul oraşului Viena, Helmut Zilk, pînă la fostul ministru de externe, Leopold Gratz.
Dar se pare că şi în politica externă Udo Proksch se simte ca acasă. încă de cînd avea vîrsta de 30 ani, cultiva contacte personale cu Nikita Hrusciov, care era atunci prim ministru; pe regele Hussein al Jordaniei îl numeşte „micul meu prieten11, iar cu în-gîmfata de Imelda Marcos, soţia fostului dictator — corupt — fi-lipinez, zice el că ar fi avut legături amoroase.
Prin conjunctura de afaceri, l-a cunoscut pe fostul preşedinte al Ugandei, Idi Amin, care a intrat în istorie ca fiind un criminal în massă, precum şi pe Muammar al Gaddafi, conducătorul revoluţionar şi terorist din Libia.
Despre activităţile concrete ale acestui „cofetar*1 care se simţea acasă oriunde în lume, publicul n-a aflat, bineînţeles, niciodată nimic. Tot ce facea a rămas în obscuritate. Cîteodată, Udo Proksch intra pe mîna jurnaliştilor, iar presa îşi făcea datoria cu vîrf şi îndesat.
Publicului i se prezenta în mod sistematic imaginea unui bărbat a cărui mărime şi unicitate în final, nu mai prezenta nici un fel de îndoială; această imagine pare-se că era contagioasă, răspîn-dind entuziasm.
Desigur, portretul lui Proksch dezvăluia cîteodată şi acel ceva care îi scotea din sărite pe prietenii jurnalişti, avînd ocazional şi o doză de penibil sau comic forţat.
O autoare, a unei binecunoscute reviste europene „Herrenma-gazin“ a publicat cu cîţiva ani în urmă „Poveştile lui Udo Proksch11 — un fel de horă în cerc. „LUI“ a comentat următoarele: „Cuvinte şi acţiuni trozneau din această persoană, precum gloanţele dintr-o mitralieră. Nu treceau 15 minute, şi se afla că la vîrsta de 11 ani făcea încă pipi în pat, că de cîţiva ani încoace este membru autorizat al Academiei de Ştiinţe Sovietice şi ieri a cinat cu Cancelarul Kreisky11.
Nu este de mirare, ca o biografie atît de ieşită din comun să fie imediat publicată la loc de frunte de Kronen-Zeitung, ziarul cu cel mai mare tiraj din Austria, în format mic:
„Acest vîrtej se numeşte Udo Proksch alias Serge Kirchhofer. El poartă două nume şi are o identitate dublă. Tot ce atinge intră în mişcare. Este un „reporter al exorbitantului. De îndată ce vorbeşti cu el eşti în mod precis vrăjit".
Evident, după asemenea succes a urmat ziarul „Kurier“. „Noro-cosul“ şi „Udo Proksch omul căruia-i merge din plin“ a fost chiar distribuit într-un serial de mîna a doua, avînd drept titlu, numele palpitant de „Bogat — dar sărac!“ şi care a avut următorul motto“: „Este aşezat pe un cont bancar cu 7 numere şi a început ca porcar“.
Charlotte von Saurma a pus punctul pe i în revista pentru bărbaţi „Vogue“ — „a ieşi cu el, înseamnă să te aştepţi la orice“.
Ea a declarat, oficial, următoarele:
„Bineînţeles, locul acţiunii: Viena noaptea. Din nobila cofetărie Demel iese ezitînd un taur supus. Partea de vis-a-vis a străzii este sub pază. Pistolul de sub sacoul englezesc este la îndemînă“.
Mai tîrziu, cînd Proksch începea să-şi revină dintr-o uşoară stare de grizare, afirma că viaţa este similară unui coteţ de porci şi „purceluşilor le prieşte foarte bine“.
După o asemenea remarcă, doamna — Charlotte von Saurma
— a declarat fulgerător:
„Acest om nu este numai un „inventator, creator de ochelari, pantofi şi bijuterii, parfum, fabrici de mase plastice şi al lui Aus-tro-Porsche, „nu numai", „crescător de porci şi curtezan, om de afaceri, promotor de business şi prieten la cataramă cu Bruno Kreisky" — nu: „El este şi un filozof!"
într-un cuvînt: Udo Proksch este copilul iubit, adorat din toată inima, a binei cimentate societăţi vieneze.
De apreciat este, de asemenea, legătura de totdeauna pe care o avea cu doamnele din îrialta societate vieneză. „Discreţie şi crea-tivitate“ este unul din laitmotivele „filosofiei" personale; şi în-tr-adevăr, acest fel de-a gîndi îi asigură reuşita oriunde şi oricînd, fie în profesie, fie pe plan particular.
De patru ori a fost Udo Proksch căsătorit — aşa cum declara de bună voie — pentru a „distruge această instituţie a mariaju-lui“. De patru ori a divorţat.
De-abia după 1970 a început să renunţe la căsătorii de scurtă durată şi a trecut, în schimb, la „legături similare căsătoriei" cu doamne din cercuri nobiliare.
Prima aleasă a lui Udo Proksch a fost contesa de viţă veche Cecily Salm-Reifferscheidt. Pe lîngă o sumă considerabilă de bani lichizi, contesa i-a dăruit doi copii. A părăsit-o, dar a rămas credincios nobilimii. Numeroase contese — începînd cu Alexandra Colloredo şi terminînd cu Theresa von Abensperg und Traun
— l-au ajutat pînă în ziua de azi.
Un adorat al femeilor şi-un fel de simbol al sexului masculin rămîne totuşi, ca unicat, Udo Proksch. El emana asupra femeilor o radiaţie ieşită din comun. „Aceasta mă ajută foarte mult“, declara el sincer şi multe din doamnele tinere şi atrăgătoare care vizitează frecvent cofetăria Demel ar putea să compună pe această temă o melodie.
Şi asupra autoarei din — LUI — Marianne Schmidt, masculinitatea cofetarului n-a dat, pare-se, greş ea confirmînd în plin public calităţile lui fizice:
„Mic, îndesat, tip de boxer, mîini vînjoase de zidar. Sub pantalon şi cămaşa sa de polo, ambele şifonate şi neglijente se află ascunşi doar nişte muşchi bine legaţi, care emană energie14.
El nu dispreţuia femeile. Ştia că „noi bărbaţii nu avem alt rol, decît acela de-a servi femeile, deoarece ele sunt mai preţioase, mai perfecte şi mai creative. Noi nu aducem copii pe lume şi creaţiile noastre sunt egale cu zero“.
Deoarece valoarea supremă pentru el era „creativitatea11, regreta bineînţeles foarte tare această soarta a bărbaţilor.
în accepţiunea lui Proksch, „singurul lucru care ar fi echivalent cu naşterea, este să iei viaţa cuiva, crima. Tocmai acest lucru nu-1 dorim, sau?“
Ideile au fost norocul lui
Pentru arhitectul principal al Vienei şi caricaturistul Gustav Peichel (,,Ironimus“), Udo Proksch este „un sforar foarte important — atît de necesar pentru Viena“.
Şi Andre Heller, el însuşi un îndemînatic „maestru al scenei în fiecare „publicity-express“ vede în el „o operă de artă vie“, un „gînditor cu carismă, căruia în fiecare zi îi trece prin cap cîte o nouă trăznaie“.
„De ce este oare atît de cumsecade?*1, se întreabă lumea, „atît de vorbăreţ şi deştept?** Pe scurt, însuşi Gerd Bacher îşi caracterizează prietenul drept „un austriac plin de fantezie, de nivel mondial**.
„Ideile sunt norocul lui“ a relatat odată ziarul Kurier, iar Kro-nen-Zeitung nota: „cu ideile sale strălucite, Udo Proksch vrea să schimbe lumea**.
Alţii, dimpotrivă, nu-1 luau atît de serios în consideraţie şi-l apreciau doar ca pe un „as creativ la modul superlativ, care făcea să explodeze naivitatea reglementată din saloane**, totuşi „cu ideile sale aiurite reuşeşte să distreze întreaga Austrie şi jumătate din Europa**.
Se pare că unii sunt uşor de distrat şi high-life-ului nu-i trebuie mult pentru a se amuza. în orice caz, ideile lui Udo Proksch, stîrnind, se pare, hohote de rîs, erau foarte cunoscute.
Aşa, de exemplu, a fost acel proiect — Proksch, realist la culme şi deschizător de drumuri noi, special creat pentru lumea feminină din straturile înalte ale societăţii, şi anume o apă de toaletă. Nota acesteia: „Motorina murdară**.
„Designerulinventator** a ajutat turismul austriac din punct de vedere economic, prin creativitatea şi geniul său. Pentru a cata-
pulta preţurile în zonele sudice ale Austriei, unde numărul turiştilor scăzuse şi încasările pentru înnoptare stagnaseră, Proksch a propus să ofere celor ce vin în Korintia (Kămtten) o vacanţă plină de aventuri.
Cum?
Foarte simplu: să plutească în Worther-See rechini din plastic.
Preocupat permanent de idei noi pentru piaţa de desfacere în industria maselor plastice, Proksch a fost deosebit de inventiv. Aşa a descoperit el într-o bună zi „Mormîntul vertical".
însăşi ideea de bază era captivantă. Majoritatea oamenilor trebuiau, şi-aşa, să meargă prin viaţă aplecaţi, dar măcar în mormînt să stea drepţi. După îndelungate reflecţii şi nopţi nedormite, Pla-nul-Proksch s-a copt, în fine:
După moartea unui individ, corpul neînsufleţit al acestuia să fie pe viitor „turnat" într-un tub de plastic care, apoi, să fie îngropat pe verticală în pămînt. Avantajele ar fi evidente: problema spaţiului din cimitire s-ar rezolva dintr-o dată şi însăşi industria de mase plastice ar cunoaşte un avînt neaşteptat prin aplicarea acestei noutăţi.
Desigur, dacă, n-ar fi fost Proksch, lucrurile ar fi rămas aşa cum sunt. Că acest plan trăznit, care a găsit un evident asentiment şi a stîmit entuziasmul multora dintre prietenii săi nu l-a preocupat numai formal, reiese din faptul că începuse foarte „serios" să adune propagandişti şi combatanţi internaţionali pentru ideile sale.
Se constituise „Asociaţia înmormîntaţilor pe verticală", se elaboraseră statutele, înaintate — corect ştampilate — organelor asociaţiei.
Ca membri fondatori s-au declarat cunoscuţi contemporani: fostul cabaretist Helmut Qualtinger, care a murit în Septembrie 1986, actriţele Erika Pluhar şi Marisa Mell, care a decedat ulterior de cancer.
Dar înşişi doi domni cunoscuţi de departe „serioşi" au muşcat plini de entuziasm, din nada acestei farse: Leopold Gratz, la timpul respectiv deja ministru, şi Helmut Zilk (actualul primar al oraşului Viena) de asemenea, el însuşi un exponent profesionist.
O altă Proksch-Idee care de astă dată nu mai fusese, cel puţin oficial, sprijinită de cei doi politicieni, şi care părea să fi fost mai puţin inofensivă decît ideea mormîntului vertical, a fost transfor-
marea Disneyland-ului în „Ţara Războiului11 unde — pe un teren anume amenajat — puteau fi împlinite dorinţele de aventură şi spleen bărbătesc, de luptă şi război, bine puse la punct.
„Ţara Războiului11 ar fi fost, bineînţeles, îngrădită şi toţi mercenarii ar fi plătit 50 dolari biletul de intrare. In afara acestei suprafeţe s-ar fi aflat cimitire pentru eroi şi vile pentru văduve deoarece este evident că-n urma unui asemenea joc de-a războiul mor şi cîţiva oameni.
După părerea prietenilor lui Udo Proksch asemenea jocuri de idei sunt vizibil aduse la cunoştinţă, pentru a putea exercita „critica sistemului1*.
Nu s-ar putea evita oare războaie adevărate, dacă ar exista în-tr-adevăr o asemenea Ţară a Războiului?
Numeroşii săi prieteni sunt convinşi că pe Udo Proksch nu-1 poţi măsura la nici o scară, nici compara cu vreun alt individ obişnuit.
„Cartea pe care o ţine el în mînă, este că ştie cum să se comporte, necondiţionat. Mereu întreprindea expediţii în lumea artistică pentru a nu-şi da adevărata sa aramă brutală pe faţă. Proksch a cunoscut timpuri cînd s-a dedicat vieţii în mod copilăros, fară a-şi da seama. Timpuri în care, ca delincvent, recunoştea că geniile nu se fac“.
Un egoist deosebit de periculos
„Este un om bun cu o concepţie pozitivă despre lume“, a declarat Guru, pictorul Hundterwasser unor „ecologişti" despre prietenul său, pe care-1 cunoştea din tinereţe.
Şi pentru Andre Heller apărea clar ca lumina zilei: „este un om cu morală“.
însă, un partener de afaceri a lui Udo Proksch nu voia să se împace cu această idee. Christoph Prutscher, cîndva implicat în izbucnirea fabulosului scandal vienez al spitalului mamut — AKH (Allgemeines Krankenhaus), nu a luat nici o poziţie referitor la caracterul prietenului său, totuşi, a propus o expertiză grafologică („dacă vreţi să aflaţi adevărul gol goluţ“).
Cu toate că grafologia, destul de controversată, este o ramură recunoscută a ştiinţei, ea este aplicată în lume în mod special în domeniul economic, drept instrument la alegerea personalului sau cu scopul de a verifica aptitudinile celor ce primesc posturi importante în management şi conducere.
A fost o idee incitantă de a se acorda cunoscutului grafolog austriac, expert judiciar autorizat în acest domeniu, Walter Mucken-schnabel, sarcina unei analize a caracterului.
Cele două pagini de manuscris scrise de el şi ulterior tipărite pentru expertiză, parveneau însă de la Udo Proksch.
Redactorul acestei cărţi, Prof. Muckenschnabel, a scris, evident necunoscîndu-1 pe autorul textului, că aici „avem de-a scanare cluj face cu un om care este mai mult decît neserios, de care trebuie să ne ferim“, şi a continuat:
„Nu se poate convieţui, nici colabora cu el, deoarece este un egocentrist şi aproape un egoist sentimental şi poate deveni un
instigator;, care pretinde că le ştie pe toate mai bine, care îşi permite multiple libertăţi, pe unii îi driblează, iar pe alţii îi escro-chează, tinde spre reacţii afective şi de neînfrînat, în ciuda faptului că este şi un laş, totodată poate lovi pe la spate şi profita de pe urma altora.
El îi trimite pe alţii în foc, în schimb se comportă ca un soţ cumsecade, este un speculant şi recalcitrant cum nu se mai poatş şi cochet pe deasupra. Nu face nici un discernămînt, este încăpăţînat şi vorbăreţ, îşi face singur dreptate prin simulare şi temperament, indiferent faţă de legăturile şi cerinţele convenţionale ale celorlalţi; în clipe de criză îşi pierde autocontrolul, nu-şi cunoaşte limitele şi posibilităţile. Este şi rămîne un impostor dezorientat.
Aparent, el face totul, dar nu duce nimic la bun sfirşit; atunci cînd gîndeşte incoerent este ca un elefant într-un magazin cu porţelanuri, distruge ce-au făcut alţii şi se bucură de paguba pricinuită altora.
El improvizează, dar nu lucrează, nu iubeşte, ci profită de toate şi de toţi, se preface că ar fi un sentimental, dar este patologic dotat ca un „ogar“ plin de deficienţe în ceea ce priveşte consecvenţa şi marcat de complexe îndoielnice.
Nu poţi avea sub nici o formă încredere în el; profită de toţi şi de toate, pentru început totul pare roz, dar se gîndeşte numai la avantajele personale. Nu duce nimic la bun sfirşit, castelele sale din Spania se prăbuşesc ca un joc de cărţi, este mult prea labil, nu îşi face nici un plan şi trăieşte de pe azi pe mîine. Pentru el are valoare numai ce-i aduce profit personal şi avantaje, este un neuro-tic singura tec... “
„Păstor de porci“ şi fiu de spion
„Serge Kirchhofer“ s-a născut la 29 mai 1934 la Rostock, lingă Marea Baltică, în Germania răsăriteană, ca simplu Rudolf Proksch, însă curînd

Tags:
Post new comment
WGcvf9GM9t43's picture

Etc.: Miami Heat star Dwyane Wade will debut the latest Air jordan 2010 when it comes outside in February. The shoe costs $170 retail and celebrates the 25th anniversary of the brand. NBA senior second in command of referee operations Ron Johnson said referee Mark Wunderlich started using it right when he overturned a determination that resulted in a Nuggets win against Chicago. Lakers forward Pau Gasol, Jordan Shoes who is trying to rehab an aching hamstring, might not return until Christmas, the Los Angeles Daily News reported. He won ten scoring titles and was league MVP five times. He was no slouch to be a defensive player either, as he was named towards All Defensive First Team nine times, to travel along with his being named to your All NBA First Team ten times. He could actually Air Jordan Sale demonstrate his leaping ability by dunking through the foul line, and Cheap Air Jordan Michael Jordan was for the cover of Sports Illustrated 49 times. Included in the package receive a wine, thejordanshop cheese and chocolate amenity on the in house wine bar and breakfast for a couple the next morning within the hotel's restaurant as well as a bottle of Michael Jordan's barbecue sauce.Package good through April 1 at 505 N. Michigan Ave., Chicago. Package starts at $259.Brrrring it onGet to Michigan to celebrate the annual Heikki Lunta Winterfest, held on and around Negaunee's Teal Lake.

http://musashiya-teikoku.com/aska/aska.cgi

http://cgi.tiny.jp/cgi-bin/~arugacom/aska/aska.cgi

http://www22.tok2.com/home/jellybeans/cgi-bin/fantasy.cgi

http://www22.tok2.com/home/brun/cgi-bin/inj-yybbs.cgi

http://www22.tok2.com/home/voice/hitorigoto/petit.cgi

Facebook Comments Box